Nu mai mananc la casa Tudor!

Nu eram un obisnuit al meselor in oras nici inainte. Dar de saptamana trecuta am inceput sa elimin din locatiile in care as putea sa fac matul gros. De exemplu, casa Tudor. Parea interesant si ok inainte sa intru in el. Am zis ca se mananca bine, ca ii apartine miliardarului aluia din Top 300, Tudor Neculoiu si ma-sii, adica fameliei, cum se spune.
Bun, mergem patru persoan e sa halim. Mancare buna, bine incalzita. Nota care ne-a fost adusa ziceai insa ca e de la o crasma cu bar de striptease - numai alcoale, vinuri, whiskyane si alte de astea. Eu, dintr-un motiv bine stiut de ficatul si de amicii mei, nu pot sa beau. Colegii mei de haleala luasera si ei o sticla de vin sa serbeze evenimentul ca am fost la casa celui mai tare miliardar in porci din judet. Deci, nu era nota noastra. Ii transmit acest lucru garsonului, care face cale intoarsa cu o nota apropiata de ce consumasem noi in locul cu pricina. dar din nou erau adaugate tot felul de bauturi de tzatze (stiintific sani, termen cunoscut la mine in cartier ca balcoane) goale. Ii retransmit garsonului eroarea comisa, care imi spune sa elimin ce nu s-a consumat si sa platim doar ce credem noi de cuviinta. Nota era bogata - vreo sapte poli si un pic, in timp ce nota noastra (reala) era de vreo patru poli jumate. Nu numai ca ne bagasera chestii in plus la consumatie, dar si preturile erau diferite fata de ce exista in meniu (de exemplu sticla de vin costa dublu in nota fata de meniu, iar mancarea mea, de exemplu, costa cu doi lei mai mult in nota, fata de meniu - 1 leu in plus la pireu, 1 leu in plus la piure de cartofi). Mergem peste seful de sala care nu a avut bunul simt sa isi plimbe coaiele la etaj sa avem o discutie. Explicatia lui e marcanta - "ati primit meniurile vechi, care sunt in engleza - alea in romana sunt cele actuale". Ete al draq, te pomeni ca si mancarea era veche de pe vremea meniului, mi-am zis. Si daca e in engleza ce? Acu tre' sa ii subventionam si pe straini ca nu stiu sa vorbeasca romaneste? Ai draq tarani!