Eurocopter a vrut sa dea doar doua milioane de euro pe IAR Ghimbav

Potrivit unor surse apropiate Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, concernul Eurocopter ar fi intenţionat să formeze un consorţiu cu compania UTI şi cu încă doi dezvoltatori imobiliari pentru a prelua societatea braşoveană IAR Ghimbav, acesta fiind, de fapt, şi motivul pentru care Autoritatea a amânat până la 15 septembrie termenul până la care se puteau depune ofertele – la cererea Eurocopter şi a grupului UTI. În urma înţelegerii, cei de la UTI urmau să primească un contract pentru securitatea Aeroportului Internaţional Braşov – Ghimbav, în timp ce dezvoltatorii imobiliari care s-ar fi „înhămat” la afacere ar fi pus mâna pe terenul companiei. UTI şi cele două companii imobiliare ar fi trebuit să „pună la bătaie” cel puţin 9 milioane de euro, deoarece compania braşoveană a fost evaluată la 11 milioane de euro, iar orice preţ acceptat sub această sumă ar fi fost considerat unul „ajutat” de stat. Văzând că înţelegerea nu se poate realiza, grupul UTI a depus o cerere de amânare a termenului de depunere a ofertelor cu încă o lună. Autoritatea a respins, însă, această cerere, proprietarul UTI, Tiberiu Urdăreanu, arătându-se extrem de nemulţumit de această decizie.
Oricum, oferta Eurocopter a fost dublă faţă de cea depusă anul trecut, când francezii ar fi vrut să dea doar un milion de euro pentru preluarea fabricii de la Ghimbav.

Conflicte „geopolitice” care pot lăsa IAR-ul „pe butuci”

În cele din urmă, 15 septembrie a fost termenul final pentru depunerea ofertelor. S-au primit două oferte – de la Aero Vodochoy, companie cehă care se află în negocieri pentru preluarea companiei Avioane Craiova, şi de la Marcovici Capital Limited Israel.
În 2001, IAR Ghimbav a încheiat un contract de 89 de milioane de euro cu Armata Emiratelor Arabe Unite. Numai posibilitatea ca o firmă din Israel ar putea să achiziţioneze compania braşoveană le dă deja de gândit arabilor, cunoscut fiind conflictul dintre aceştia şi evrei, legat de teritoriile din orientul Mijlociu. Ca să evite această posibilitate, un şeic arab - Salah Salem Bin Omeir Al Shamsi, preşedintele holdingului Al Qudra, s-a arătat interesat, în 2006, de achiziţia pachetului de acţiuni deţinut de statul român la producătorul braşovean de elicoptere. Arabul ar fi venit, în afacere, pentru că nu avea tradiţie în construcţia de elicoptere, cu americanii de la Bell Helicopter Textron, preferată europenilor de la Eurocopter, se pare, tot din cauza conflictului cu evreii.
Al Shamsi a declarat, la Bucureşti, că ministrul Apărării din Emiratele Arabe Unite are o părere foarte bună despre societatea braşoveană şi ca ar fi fost interesat de preluarea IAR. De altfel, el a şi venit în România pentru a se pune la punct cu pretenţiile statului român în privatizarea fabricii de elicoptere.

Privatizarea IAR Braşov ar putea arunca Avioane Craiova în faliment

Aceleaşi surse apropiate Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului au precizat că negocierile cu cehii de la Aero Vodochoy pentru achiziţia Avioane Craiova au intrat în impas, fiind posibil ca la termenul pentru depunerea ofertei finale – 29 septembrie – cehii să fluiere şi să părăsească masa discuţiilor, având în vedere că IAR Ghimbav este o societate mult mai interesanta pentru ei. „Este posibil ca Avioane Craiova să intre în lichidare”, spun sursele AVAS.
Oficial, însă, „AVAS îşi exprimă încrederea că va finaliza cât mai repede procesul de negociere a clauzelor contractului de vânzare - cumpărare pentru pachetul de 80,9778% din capitalul social al Avioane Craiova”.
Oferta îmbunătăţită depusă de investitorul ceh a fost de 16.327.431,45 euro, fiind formată din: preţ pachet de acţiuni - 4.114.431,45 euro; investiţii pentru dezvoltarea societăţii - 8.883.000 euro pe o perioadă de cinci ani; capital de lucru - 3.300.000 euro, în primele şase luni de la transferul dreptului de proprietate; investiţii de mediu - 30.000 euro în primul an.
Avioane Craiova a fost înfiinţată în anul 1972, având ca principal domeniu de activitate construcţia şi reparaţia de aeronave şi nave. Societatea este unicul producător de aeronave de tip militar din sistemul industriei aeronautice româneşti şi al avionului de şcoală şi antrenament IAR 99 ŞOIM, compatibil cu standardele NATO, destinat Forţelor Armate Române.

Eurocopter – în spatele Marcovici?

În piaţă, însă, zvonurile sunt contradictorii. Potrivit unor informaţii ajunse la urechile angajaţilor AVAS, oferta israelienilor de la Marcovici este puternic sprijinită de Eurocopter. Ceea ce întăreşte această supoziţie este că israelienii au o cifră de afaceri de până la 2,5 milioane de euro pe an, afaceri pe care IAR Ghimbav le face într-o lună.

Licitaţie fără IAR Ghimbav

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) a anunţat la începutul acestei luni că intenţionează să achiziţioneze, prin licitaţie 29 de elicoptere, pentru dotarea Inspectoratului de Aviaţie. Contractul de furnizare de elicoptere este împărţit în două loturi. Lotul I - 26 elicoptere multifuncţionale din gama 2.700-3.175 kg, iar lotul II - trei elicoptere multifuncţionale din gama 10.000 -16.000 kg. Valoarea totală estimată fără TVA este de 247.000.000 de euro. Vor fi achiziţionate elicoptere uşoare varianta EMS - şapte bucăţi, elicoptere uşoare varianta standard IFR - trei bucăţi şi elicoptere uşoare varianta mediu echipată -16 bucăţi, toate estimate la 202.000.000 de euro. De asemenea, MIRA vrea să achiziţioneze trei elicoptere grele multifuncţionale din gama 10.000-16.000 kg, costul estimat fără TVA fiind de 45.000.000 de euro. Va fi acceptată oferta cea mai avantajoasã din punct de vedere economic în ceea ce priveşte criteriile enunţate în caietul de sarcini, în invitaţia de a prezenta o ofertă sau de a participa la negociere sau în documentul descriptiv. Termenul-limită pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare este 3 noiembrie, ora 9.00. Contractul se înscrie într-un proiect/program din fonduri comunitare.
Având în vedere că privatizarea companiei braşovene nu se va încheia până la acea dată, IAR Ghimbav nu va putea participa la licitaţie. În plus, dacă se face împărţirea sumelor pe tipurile de elicoptere dorite, specialiştii susţin că „nu există elicopter uşor atât de scump, cum şi-a programat să plătească ministerul, dar nici elicopter greu atât de ieftin”. Mai mult, privatizarea companiei braşovene ar putea pica şi pentru viitorul proprietar al firmei nu va fi încurajat să producă elicoptere pentru autorităţile române, ceea ce înseamnă că în contractul de privatizare vor fi trecute doar obligaţiile cumpărătorului, nu şi avantajele pe care le oferă statul celui care cumpără fabrica (un astfel de contract fiind una dintre pârghiile cu care statul român ar putea face compania mai atractivă).